Artroza: tipuri, simptome, cauze, diagnostic, management si tratament | Bioclinica

Patogeneza bolii articulare, Factori de risc și clasificarea artrozei

Reumatologia si bolile reumatice

Patogeneza bolii articulare Artrita sau poliartrita reumatoidă este o afecțiune reumatismală caracterizată prin inflamația cronică a articulațiilor însoțită de deformare progresivă și distrugere a cartilajului și a oaselor articulare.

Această afecțiune prezintă caracter infiltrativ-proliferativ, are o patogenie autoimună și determină apariția a numeroase manifestări clinice sistemice. Poliartrita reumatoidă este mult mai frecvent întâlnită în rândul persoanelor de sex feminin, rata de afectare între bărbați și femei fiind de 1 la 3 în favoarea femeilor.

Incidența maximă a bolii este întâlnită în rândul persoanelor aflate în decada a patra și a cincea de viață. Mai apoi, pe parcursul evoluției bolii apare interesarea cartilajului și a osului, determinând în final distrugerea completă a articulației.

Macroscopic la examinarea cu ochiul liberla nivelul mebranei sinoviale pot fi identificate trei aspecte patologice: infiltrație celulară, cu hiperplazia membranei sinoviale leziuni inflamatorii exudative, caracterizate prin vasodilatație, microtromboze, edem interstițial, hemoragii perivasculare și necroză la nivel endotelial alcătuirea panusului articular.

La examinarea microscopică, la nivelul membranei sinoviale poate fi observată dispunerea este posibil să încălziți articulația genunchiului cu patogeneza bolii articulare mai întâi pe 1 sau 2 straturi, mai apoi formându-se peste 10 straturi celulare.

Epidemiologie

Există însă și cazuri rare cu debut al bolii în copilărie sau la tinerețe. Manifestări clinice articulare Principalele manifestări clinice ale poliartritei reumatoide sunt manifestările determinate de afectarea articulară: durerea articulară și redoarea matinală sunt prezente în fiecare dimineață la trezirea din somn și persistă timp de aproximativ 30 de minute; tumefierea simetrică a articulațiilor cu edem și căldură locală; afectarea funcționalității articulare care, pe parcursul evoluției bolii, se accentuează tot mai mult.

subluxarea congenitală a tratamentului articulației șoldului

În cadrul poliartritei reumatoide, afectarea celei de-a doua sau a treia articulație apare întotdeauna înainte de ameliorarea semnelor și simptomelor clinice determinate de afectarea articulației precedente. În cadrul poliartritei reumatoide, articulația mâinilor este cel mai frecvent afectată.

Tratamentul artrozei

Articulațiile de la nivelul membrelor inferioare sunt afectate la aproximativ o treime dintre bolnavii cu poliartrită reumatoidă. Cele mai afectate articulații la nivelul membrelor inferioare sunt articulațiile metatarsofalangiene.

  • Microorganism-host interactions that trigger the autoimmune processes in reactive arthritis Avantajele infiltratiilor intra-articulare cu acid hialuronic Artroza, cea mai frecventă boală reumatică Poliartrita reumatoida - Analize de sange folosite in diagnostic Factori de risc și clasificarea artrozei Poliartrita reumatoida geoparkchallenge.
  • Medic specialist Reumatologie Reumatologia este o subspecialitate a medicinei interne care abordeaza tulburarile sistemului musculo-scheletal, artrita, bolile inflamatorii si bolile autoimune sistemice.
  • Artroza: tipuri, simptome, cauze, diagnostic, management si tratament | Bioclinica
  • Artrita (poliartrita) reumatoidă

În cazul bolnavilor cu poliartrită reumatoidă, singura porțiune din coloana vertebrală interesată de procesul inflamator este coloana cervicală mai exact articulația atlanto-axială cuprinsă la nivelul coloanei cervicale. În acest caz, din cauza rupturii ligamentelor sau fracturării procesului odontoid poate avea loc deplasarea primei vertebre cervicale denumită atlas cu subluxația articulației atlanto-axiale.

Aceasta determină apariția unor manifestări clinice precum durere la nivelul coloanei cervicale cu iradierea spre occiput, parestezii la nivelul membrelor superioare și chiar tetrapareză, în cazurile mai grave.

tratamentul artrozei la nivelul șoldului

Afectarea articulațiilor mari umeri, coate, șold, genunchi, glezne apare tardiv pe parcursul evoluției bolii și în stadiile inițiale este de cele mai multe ori asimptomatică. Dureri articulare ce să cumpere pot prezenta durere și tumefație rotuliană din cauza acumulării intraarticulare de lichid sinovial.

Turmericul si ghimbirul va scapa de dureri articulare

Are loc creșterea presiunii intraarticulare și umplerea spațiului articular posterior cu lichid. Aceasta determină apariția unei formațiuni chistice la nivelul fosei poplitee, formațiune cunoscută sub denumirea de chist Baker.

  1. Proteza de articulatie cot
  2. Articulațiile degetelor în mâini

În cazul în care presiunea intraarticulară continuă să crească, se poate produce ruptura formațiunii patogeneza bolii articulare cu instalarea unei tromboflebite la nivelul planurilor profunde.

Pe parcursul evoluției bolii poate apărea coxita reumatoidă, o inflamație a articulației coxo-femurale articulația șolduluiceea ce impune implantarea unei proteze articulare.

Manifestări clinice extraarticulare Manifestările clinice extraarticulare, apărute la bolnavii cu poliartrită reumatoidă, prezintă caracter și intensitate diferite de la o persoană la alta și depind foarte mult de gradul de severitate și perioada de evoluție a bolii. Tabloul clinic general al bolii este mai frecvent întâlnit în rândul persoanelor care prezintă următoarele: încălziți articulația șoldului în durere complementului seric; creșterea concentrației complexelor imune circulante; valori crescute ale factorului reumatoid; prezența crioglobulinelor; prezența factorilor antinucleari.

Aceștia se localizează cu predominanță în apropierea articulației afectate sau la nvielul suprafețelor de extensie. Mai rar, se pot localiza și în alte regiuni precum: patogeneza bolii articulare, pleură, cord, rinichi, laringe, corpi vertebrali sau sclere. Vasculita reprezintă imflamația vaselor de sânge din anumite regiuni anatomice, este mai frecvent întâlnită în rândul bărbaților și se asociază unor valori crescute patogeneza bolii articulare factorului reumatoid.

Din punct de vedere clinic, aceasta se poate prezenta sub diferite aspecte: patogeneza bolii articulare palpabilă, leziuni ulcerative la nivel cutanat, arterită distală însoțită de leziuni erozive, leziuni gangrenoase, arerita organelor interne localizată la nivelul pulmonului, cordului, rinichilor, ficatului sau la nivelul aparatului digestiv.

Manifestări clinice cauzate de afectarea cardiacă. Bolnavii patogeneza bolii articulare poliartrită reumatoidă prezintă episoade frecvente de miocardită, pericardită, endocardită sau vasculită localizată la nivelul arterelor coronare cu risc de apariție a aterosclerozei, a anginei pectorale și chiar a infarctului miocardic acut. În cazul bolnavilor cu miocardită există un risc crescut de apariție a tulburărilor de ritm sau de conducere din cauza localizării nodulilor reumatoizi la nivelul miocardului inflamat.

  • Artroza, cea mai frecventă boală reumatică Artroza OA cunoscută şi sub numele de osteoarthritis, osteoarthrosis, sau reumatism degenerativ este o artropatie non-inflamatorie progresivă, invalidantă, caracterizată de degradarea până la dispariţie a cartilajului articular, însoţită de remodelare osoasă marginală de tip osteofite şi scleroză subcondrală.
  • Meniu cont utilizator Patogeneza bolii articulare, Sclerodermia, o boală autoimună imprevizibilă care afectează întregul organism Uveita acută anterioară.
  • Patogeneza bolii articulare - Reumatologia si bolile reumatice
  • Reumatologia si bolile reumatice

În endocardită, apariția nodulilor reumatoizi la nivel valvular poate determina apariția stenozelor și chiar a insuficienței valvulare, valva aortică fiind cel mai frecvent afectată. Manifestări clinice cauzate de afectarea pulmonară. În rândul bolnavilor cu poliartrită reumatoidă, din cauza complicațiilor care apar pe parcursul evoluției bolii, există riscul de apariție a unor afecțiuni pulmonare precum: nodulii pulmonariarterită pulmonară cu risc de apariție a hipertensiunii pulmonarepneumotorax apărut în urma localizării nodulilor pulmonari în spațiul subpleural, cu risc de ruptură pleurală, obstrucție respiratorie înaltă secundară afectării articulației cricoaritenoidienefibroză interstițială apărută în urma tratamentului cu metotrexat sau prin reactivitatea celulelor mezenchimale sau pleurezie cu creșterea proteinelor, a lactat-dehidrogenazei și celulelor mononucleare în exudatul pleural și prezența factorului reumatoid.

Manifestări clinice cauzate de patogeneza bolii articulare renală: apariția nodulilor reumatoizi la nivelul parenchimului renal, vasculită, apariția amiloidozei secundară tratamentului patogeneza bolii articulare ciclosporină, antiinflamatoare nesteroidiene și a sărurilor de aur.

Uveita acută anterioară. Artritele reactive ReA este definită ca o sinovită sterilă dezvoltată după o infecție veche, de obicei la nivelul tractului genitourinar sau gastrointestinal. S-a inclus în această categorie constelația de manifestări clinice cunoscute adesea sub denumirea de sindrom Reiter, constând în conjunctivită, irită, leziuni ale pielii, artrită neinfecțioasă, manifestări cardiace și neurologice Patogeneza artritei reactive În apariția artritei reactive sunt implicați doi factori: genetic și infecțios. ReA este, cu siguranță, provocată de o boală infecțioasă și mai mulți factori contribuie la dezvoltarea sa.

Manifestările extraarticulare digestive sunt cauzate de tratamentul cu medicamente cortizonice și antiinflamatoare nesteroidiene. Ciclosporina și Metotrexatul pot determina apariția afectării hepatice.

meniscul afectează tratamentul simptomelor genunchiului

Manifestări clinice oculare. Bolnavii cu poliartrită reumatoidă prezintă risc crescut de apariție a unor afecțiuni oftalmologice din cauza extinderii leziunilor inflamatorii de la nivel articular sau secundar administrării unor medicamente precum Hidroclorochinina. Acestea sunt: irită, sclerită, scleromalacia perforans, iridociclită, episclerită și keratoconjunctivita sicca în polirtrita reumatoidă însoțită de sindrom Sjogren.

Manifestări clinice osoase.