Examinarea umărului

Examenul obiectiv al umarului,

Noțiuni de anatomie și fiziologie a umărului Capitolul 2. Examenul umărului 2. Teste de conflict subacromial 2.

Examinarea umărului

Etiopatogenie cauze şi mecanisme de producere 2. Simptomatologie 2. Criterii pentru susţinerea diagnosticului 2. Diagnostic pozitiv şi diagnostic diferenţial 2. Evoluţia bolii 2.

Prognostic Capitolul 3. Tratament Capitolul 4. În urma practicii am avut ocazia de a oferii servicii medicale pacienţilor cu diferite afecţiuni medicale,majoritatea având probleme la umăr ,le-am recomandat recuperări medicale şi examenul obiectiv al umarului tratamente.

Am fost motivat în urma practicii de a alege această temă,pentru a putea dezvolta afecţiunile umărului şi tratarea lor.

Recommended

Umărul reprezintă joncțiunea trunchiului cu membrele superioare. Acesta este flexibil,asigurând mișcarile de mare amplitudine a brațelor și le orientează în toate direcțiile. El permite astfel,majoritatea gesturilor din viața cotidiană,cum ar fi dusul mâinii la gură sau de a băga mâna în buzunarul de la spate.

Altfel spus,mobilitatea sa globală,ca și stabilitatea sa,sunt foarte importante.

Încărcat de

Umărul este format din trei oase : -Humerus: este osul lung al brațului,se termină prin tuberozitatea mare și tuberozitate mică. Partea superioară a scapulei este formată din acromion. Fețele articulare sunt reprezentate de: -cavitatea glenoidă a scapulei:are aspect concav,este acoperită de cartilaj hialin și este mărită către labrul glenoidal.

Mijloacele de unire ale articulației scapulo-humerale sunt: -capsula articulară: este cea care învelește articulația,înserându-se pe circumferința cavității gleniode,dar și pe fața externă a labrului glenoidal și pe colul anatomic.

Anumiți autori in special francezii descriu existen ța a trei ligamente venetrale:ligamentul glenohumeral superior,ligamentul glenohumeral mijlociu și ligamentul glenohumeral inferior sau supragleno-suprahumeral,supragleno-prehumeral și pregleno- subhumeral.

Toate acestea se înseră la nivelul humerusului.

Lateral, se inspecteaza anumite deformari ale articulatiei infectii, inflamatii, calcificari, traume, etc. Posterior se inspecteaza scapula, respectiv forma si asezarea ei.

Este localizat în partea articulației. Mușchii și tendoanele articulației scapulo-humerale : 1.

fisura de menisc

Coiful rotatorilor:deasupra capsulei,un strat muscular înconjoară articulația umărului,de unde provine și numele de coiful rotatorilor. Această structură asigură nu numai majoritatea mișcărilor umărului,dar semne de inflamație a gleznei stabilitatea sa,prin menținerea capului humeral fixat în centrul cavității articulare a scapulei.

Este formar din patru mușchi scurți.

ce articulații pe picioare pot răni

Mușchiul subscapular este localizat ventral,mu șchiul supraspinos este situat postero-superior,mușchiul subspinos este situat postero-superior,mușchiul subspinos este localizat posterior iar mu șchiul rotund mic este localizat antero-inferior. Tendonul bicepsului lung Extremitățile acestor mușchi formează tendoanele coifului rotatorilor.

Examen Obiectiv

Acestea se inserează pe scapulă și converg spre extremită țile superioare ale osuului humeral,la nivelul tuberozită ții mici și tuberozită ții mari. Între cele doua tuberozități se desrie culisa bicipitală,la nivelul căreia pătrunde tendonul bicepsului lung,care se fixwază pe fa ța superioară a glenei și pătrunde în cavitatea articula ției osului humeros.

Contact Investigația umărului - algoritm general Investigația imagistică a unui organ sau a unei articulații este ceva aparent simplu. Sunt multe întrebări la care pacientul nu are un răspuns clar, mai ales că există și cazuri în care medicul care recomandă investigația nu-i explică de ce una este preferată alteia.

Acesta permite menținerea capului osului humeral în cavitatea glenoidă. Mușchii superficiali generează forța și viteza necesară mișcărilor. Începand cu mușchiul examenul obiectiv al umarului și larg,care formează conturul umărului. Plecănd din clavicula si scapula,ele se inserează pe osul humerus pentru a acționa,impreună cu marele pectoral,în vederea mișcăriă bra țului înspre partea din față,impreună cu rotundul mare și marele dorsal.

  1. Но благодаря какому-то чуду науки или природы Семь Солнц оставались видны по-прежнему, хотя их расположение и цвета несколько изменились.
  2. Examen Obiectiv
  3. Periartrita scapulohumerală,umăr | erika-maria veres - experttraining.ro
  4. Tratament articular liber
  5. Его оттеснили к краю Галактики и там каким-то образом заперли -- мы не знаем .
  6. Что бы ни случилось, я целиком и полностью доверяюсь Центральному Компьютеру и силам, которые подвластны ему во имя процветания Диаспара.

Printre acestia,se remarcă nervul axilar care înervează mușchiul deltoid,nervul suprescapular care înervează mu șchii supraspinoși și subspinoși și nervul musculocutanat care înervează mușchiul biceps lung. Vascularizația articulației scapulo-humerale: Arterele provin din arterele circumflexe humerale și artera suprascapulară. O parte a mobilității umărului este datorată celor două mici articula ții: -articulația sterno-claviculară care este situată între claviculă și stern,este examenul obiectiv al umarului permanență mobilă,deoarece orice mișcare a membrului superior îi este transmisă acesteia.

Umărul are de asemenea două spații de alunecare,fără cartilaj,a căror funționare este indispensabilă: -articulația scapulo-toracică formată numai din țesut adipos celular,ea permite scapulei să alunece pe cavitatea toracică,asigurând astfel o bună poziționare a glenei în raport cu capul humeral. Rolul său este de a facilita alunecarea între coiful rotatorilor și partea superioară a umărului.

Bine ați venit la Scribd!

Rapoarte cu structuri învecinate: Articulația scapulo-humerală este învelita de mușchiul supraspinos în partea superioară,de capul lung al mușchiului triceps în partea inferioară,de mușchiul supscapular în partea anterioară și demimu șchiul subspinos și mușchiul rotund mic în partea posterioară. Semne și simptome asociate: 7 examenul obiectiv al umarului -imobilitate Patologii asociate: -luxație -tendinită -burșită -entorsă -fractură -osteo-artrită Examinare -diagnostic: 1.

Umăr Nici o investigaţie paraclinică actuală, indiferent de nivelul tehnologic implicat, nu poate substitui examenul clinic.

Examen obiectiv:amaneză,examen fizic 2. Investigații paraclinice și de laborator: -radiografie:permite viziualizarea micilor calificări în tendoanele umărului și a leziunilor,sinonime cu o instabilitate anterioară sau cu antecedente de luxație.

Testul Gerber.

Te doare umărul sau cotul?

Se efectueaza la sfarsitul examenului clinic pentru ca poate fi dureroasa. Solicitam pacientului sa reziste durerii.

tratamentul artrozei gonartrozei genunchiului

Frecvent negativa in rupturile partiale. Pacientul isi plaseaza palma intinsa pe umarul opus prezumat sanatos, cotul flectat la 90°.

Pacientul isi ridica cotul de pe torace contra rezistentei. Medicul va efectua o rotatie interna fortata a umarului impingand bratul cu o mana si pumnul cu cealalta mana.

Tratamentul artritei articulare la nivelul șoldului

Aparitia unei dureri pe fata externa a umarului semnifica un conflict subacromial sau coraco-humeral. Se 14 ridică membrul superior în rotație internă medială ,flexie antero-laterală și blocarea scapulei prin sprijin pe fața superioară a umărului. Testull este pozitiv daca apare 80º și º. Factorii etiologici în acest grup de boli sunt examenul obiectiv al umarului ți determinând tablo-uri clinice cu evoluție acută, subacută și cronică. Clasificarea bolilor reumatismale sunt urmatoarele : 1.

Reumatismul inflamator în care intră: - reumatismul Socolski Bouillaud - poliartrită reumatoidă - spondilită anchilozantă - reumatismul secundar infectios 2. Reumatismul degenerativ în care intră: - artroza - poliartroza - spondiloza 16 3. Reumatismul abarticular în care intră: - miozite - tendinite - burșite - periartrite - nevralgii și nevrite.

În examenul obiectiv al umarului manifestărilor articulare ale reumatismului inflamator sau de- generativ, în practică zilnică întâlnim adesea bolnavi cu suferin țe determina- te de procese patologice abarticulare în cursul cărora sunt afectate tendoane,teci sinoviale, burse, fascii, aponevroze.

Cele mai frecvente și cele mai supărătoare uneori invalidante sunt : tendinitele și bursitele umărului cunoscute generic sub numele de periartrită scapulo-humerală ; mai rar sunt întâlnite sindromul umăr- mână, retracția aponevrozei palmare Boala Dupuytrenperiartrita coxo- femurală. La nivelul structurilor umărului și în primul rând la nivelul tendoane- lor, are loc un proces de uzură a examenul obiectiv al umarului accelerare și agravare pot fi determinate de traumatisme, microtraumatisme în special cele de ordin profesional expuneri la frig etc.

Un rol deosebit în accelerarea proceselor de uzură și în aparitia inflamației ; un argument în acest sens îl constituie frecven ța mare a acestui sindrom, atât în afecțiuni ale sistemului nervos periferic nevralgia cervico-brahială, zona zostercât și în afec țiuni ale sistemului nervos central accidente vasculare cerebrale, traumatisme cerebrale, Boala Parkinson, sindroame talamice.

PSH poate aparea și la bolnavii cu unele afecțiuni ale organelor intra-toracice, pe cale reflexă, prin perturbarea activitatii sistemului simpatic, an-gina pectorala, infarct miocardic, tuberculoză pulmonară apicală, interven ții chirurgicale pe plămân.

Periartrita scapulohumerală,umăr

Asupra unor factori etiopetogenici se va reveni, la prezentarea formelor clinice. Forme clinice Periartrită scapulo-humerală are cinci forme clinico-anatomice- funcționale relativ bine conturate. Acestea sunt : 1 umărul dureros simplu ; 2 umărul acut hiperalgic 3 umărul mixt ; 4 umărul blocat ; 5 umărul pseudoparalitic. Această formă de PSH este consecința leziunilor degenerative uneori calcificate ale tendoanelor celei de-a două articulații, mai ales tendoanele supraspinosului și bicepsului.

artroza cum tratează

Este forma clinică cea mai frecventă. Bolnavul acuză dureri moderate în umăr când se imbracă, se piaptănă, sau când solicită membruk superior respectiv prin purtatea unor greută ți.

Durerile pot stanjeni bolnavul în timpul somnului, intensificandu-se 18 în anumite pozi ții. Caracteristica acestei forme clinice este conservarea mobilită ții, rareori existând o impotență funcțională datorită durerii. La examenul clinic apreciem mobilitatea activă și pasivă a articulației umărului și localizăm zonele dureroase. Bolnavul este pus să efectueze mișcări de abduct țe, rotat țe internă și externă. Practic bolnavul artroza gimnastică a tratamentului coloanei vertebrale cervicale o abduct țe a bra țului și cu antebrațul flectat în unghi drept duce mâna la ceafă examenul obiectiv al umarului la spate.